N-o să mă aflu niciodată printre talibanii care cer închiderea postului OTV, deşi emisiunile acestuia depăşesc deseori limita bunului-simţ. Nu mă aflu nici printre telespectatorii săi fideli ori printre personajele, multe stranii, care-i populează studioul, unele cu pretenţii de guru şi emiţând cu o convingere pe care doar sfertodocţii şi analfabeţii o au tot felul de inepţii. N-o să mă aflu niciodată printre talibanii care cer închiderea postului OTV, deşi emisiunile acestuia depăşesc deseori limita bunului-simţ. Nu mă aflu nici printre telespectatorii săi fideli ori printre personajele, multe stranii, care-i populează studioul, unele cu pretenţii de guru şi emiţând cu o convingere pe care doar sfertodocţii şi analfabeţii o au tot felul de inepţii.
Aşa cum, în lumea culturii, a spectacolului, opera coexistă paşnic cu circul, tot astfel în peisajul mediatic posturi ca OTV îşi au locul şi publicul lor. Altminteri ar sucomba, neavând încasări, presupun legale, care asigură patronilor iahturi, elicoptere, limuzine, vile şi conturi în euro cu şapte zerouri.
Pofta vine însă mâncând. Brusc, Dan Diaconescu şi-a imaginat că poate ferici populaţia nu doar cu seriale tip Elodia. Ci şi cu o alternativă politică, lansând “Partidul Poporului”, pretinsă viitoare formaţiune de guvernare, ca şi candidatura sa personală la funcţia de preşedinte al ţării. Evident, “campania electorală” e purtată de aceleaşi personaje specializate în Elodia şi cu aceeaşi recuzită, cu aceeaşi “logică” a mesajelor.
Aş fi luat toate astea ca o glumă bună sau ca o reţetă de marketing a patronului OTV, dar deja lucrurile ies dintr- o matcă firească până la un punct, riscându- se inundarea unei scene politice şi aşa zăpăcite de viituri. O infestare a politicii cu scenarii de un derizoriu incredibil. Nereuşind să-şi înscrie la tribunal partidul, D.D. a găsit soluţia: “preluarea unui partid deja