Pentru unele persoane, a se „monta“ că sunt în stare să facă un lucru atunci când ele simt contrariul poate avea efect distructiv pe termen lung. O „unealtă“ care ne ajută să ne relaxăm şi să ne păstrăm controlul, autosugestia ajunge să fie supralicitată. Pentru a da rezultate, trebuie adaptată nevoilor fiecăruia.

Ce se întâmplă atunci când ai îndoieli că poţi face un lucru şi cineva din exterior îţi spune „Am încredere în tine, ştiu că poţi"? Cel mai probabil, te vei simţi anxios, ca şi cum o presiune suplimentară ţi se aşază pe umeri. Cam acelaşi lucru păţim atunci când folosim autosugestia pentru a ne creşte moralul: „Pot!", „Voi reuşi!". Este ceea ce cărţile de automotivare nu iau în calcul atunci când ne dau sfatul bun de-a ne folosi întregul potenţial prin metoda mai puţin bună de a ne autosugestiona.

„Avem nevoie de autosugestie pentru că nu suntem siguri de ceva. Ea are efect pe termen scurt, pentru că mă ajută să mă liniştesc, dar pe termen lung este distructivă, pentru că îmi conservă îndoiala. Din acest motiv, în cazul persoanelor care nu sunt sigure pe ele, care nu se cunosc suficient de bine, duce la blocaj", explică psihologul Bogdana Bursuc, de la Centrul Mind Institute din Bucureşti. Potrivit psihologului, autosugestia este un instrument periculos pentru sănătatea mentală pentru că este invalidant: simt că nu pot, dar îmi spun că pot, deci îmi dau singur un feedback negativ, cum că este greşit să simt că nu pot.

Automotivarea funcţionează altfel

În locul autosugestiei folosite artificial, este mult mai util să ne cunoaştem pe noi înşine, să aflăm care sunt calităţile, nevoile şi valorile noastre. Acest pas este obligatoriu pentru dezvoltarea personală, ducând la o automotivare firească. „Spre deosebire de autosugestie, care este mai degrabă un instrument de asigurare emoţională, automotivarea este un efect. Sunt