Cel mai probabil se va ajunge in punctul in care sa nu avem nici Aeroport cit de cit si nici sa recuperam ceva din datoriile combinatului de utilaj greu Primul contactat al cetatenilor straini care aterizeaza pe Aeroportul Iasi cu orasul este unul cit se poate de socant. Prima lovitura la aterizare. Pista fiind foarte mica, frinarea se face brusc. Esti lipit de scaun intr-un mod brutal, stomacul iti ajunge in git si ai senzatia ca avionul iese de pe pista, povestesc persoanele aflate la prima aterizare la Iasi. Imaginea este una putin caricaturala, dar nu este departe de adevar, pista avind doar 1.800 de metri lungime. A doua lovitura este incasata la preluarea bagajelor. Ele nu vin pe o banda rulanta ca in aerogarile moderne, ci prin intermediul unui "tractoras" cu citeva remorci. Sint aduse la iesire si aruncate pe jos de persoanele care le manipuleaza. Pentru un german care pleaca de la Frankfurt sau un englez care ia avionul de pe Heathrow - unul din cele mai mari aeroporturi din lume, conditiile seamana izbitor cu o calatorie in timp, undeva in perioada interbelica. Toti politicienii locali sint de acord ca aeroportul este o chestiune vitala, de modul cum arata, functioneaza si mai ales ce avioane pot ateriza pe el depinde atragerea de investitii straine. Nu este bine ca bancherul sau managerul unei mari companii sa simta noduri in git la aterizare. Sigur va povesti celor de acasa ce a patit el in aceasta parte a lumii, care este doar un punct de harta. Sigur ii va speria pe cei doritori sa incerce sa faca bani si in alte parti ale globului, motivati fiind de forta de munca bine pregatita, modest platita si de activele relativ ieftine. Este bine ca politicienii au inteles macar aceste lucruri, este un prim pas, nu este insa de ajuns. Cu vorbe nu se construieste nimic. Si situatia aceasta dureaza de mai bine de zece ani. Aeroportul se afla in subordinea Consiliul