O poveste începută în toamna lui 1984 de un elev cu nasturi roşii la uniformă şi reînnodată sâmbăta trecută, la inaugurarea marelui stadion. Nou-născutul blog al jurnalistului Alin Paicu (42 de ani) are o preferinţă neîndoielnică pentru tot ceea ce înseamnă poveste, o floare tot mai rară în presa de azi.

Astfel că, după fotografii şi texte speciale dedicate unor persoane dragi, a venit rândul tinerei şi arătoasei „Arene Naţionale" să primească un spaţiu generos pe blogul de la adresa www.alinpaicu.ro.

Click pe foto pentru a turul virtual al stadionului Naţional Arena

Şi ar mai fi un motiv: amintirile din tinereţe - când meciurile tânărului antrenor Mircea Lucescu sau, mai târziu, concertele trupei Metallica îi aduceau noi emoţii şi, conjunctural, întâlniri cu fete frumoase, adică alte emoţii - nu pot fi tăiate la fel de uşor precum pletele de altădată ale ziaristului, lungi de nu i se mai vedeau urechile. („Weekend Adevărul")

Ţin minte şi acum: pe 7 noiembrie 1984, o zi de miercuri cu brumă în păr, am ajuns pentru prima dată pe Stadionul „23 August" din Bucureşti. Eram în clasa a X-a şi călătorisem toată noaptea cu Acceleratul 244 pentru a fi prezent la meciul Dinamo-Girondins de Bordeaux, în turul doi al Cupei Campionilor Europeni.

Fostul „23 August“ a intrat în cartea de istorie Foto: Agerpres

În tur, pe „Lescure", aproape de Atlantic, francezii câştigaseră cu 1-0. Şi eu, şi colegul de clasă care mă însoţea tremuram. Mai mult din cauza emoţiilor, decât a frigului care intrase în oasele oraşului aflat în prag de iarnă.

De bilete ne făcuse rost un văr de-al meu din Drumul Taberei, student, care stătuse la coadă vreo două ore, la ghişeul deschis pe Bulevardul Muncii în săptămâna dinaintea meciului. L-am luat pe „86" de la Gara de Nord (traseul troleibuzului e acelaşi şi astăzi), ia