A fost un om
care era eu însumi.
Eu merg în locul lui.
Şi cel ce merge-n mine este golul.
Priveşte încet acolo unde
punctul ţipă de lipsă de alb
şi ziua îşi
caută seara şi seara lipseşte
şi somnul se devoră pe sine
şi nu adoarme
şi un deal lacom îşi tot înghite malurile.
Oarbă se deschide soarelui
cucuta nepăsătoare:
Doamne, sunt nebună, nu poate fi adevărat,
aici am fost eu, aici a fost drumul,
femeia care îşi toarce părul
la malul unui fluviu
e marginea.
Din volumul "Poeme", editura Eminescu, 1981
FOTO:
Cezar Baltag (primul din stânga), alături de Nichita Stănescu, Geo Bogza şi Nicolae Velea
A fost un om
care era eu însumi.
Eu merg în locul lui.
Şi cel ce merge-n mine este golul.
Priveşte încet acolo unde
punctul ţipă de lipsă de alb
şi ziua îşi
caută seara şi seara lipseşte
şi somnul se devoră pe sine
şi nu adoarme
şi un deal lacom îşi tot înghite malurile.
Oarbă se deschide soarelui
cucuta nepăsătoare:
Doamne, sunt nebună, nu poate fi adevărat,
aici am fost eu, aici a fost drumul,
femeia care îşi toarce părul
la malul unui fluviu
e marginea.
Din volumul "Poeme", editura Eminescu, 1981
FOTO:
Cezar Baltag (primul din stânga), alături de Nichita Stănescu, Geo Bogza şi Nicolae Velea
