Nascut la oras, toate vacantele le-am petrecut la tara, la bunica din partea mamei. Era unguroaica si stia doar 2 cuvinte romanesti: numele meu si "foame".
Nascut la oras, toate vacantele le-am petrecut la tara, la bunica din partea mamei. Era unguroaica si stia doar 2 cuvinte romanesti: numele meu si "foame".
- Foame, mam'mare! strigam, si ea imi punea, pe o felie de paine cat roata carului, unt si deasupra miere. Anii au trecut, bunica nu mai era, dar eu tot mergeam in vacante acolo. In casa batraneasca statea acum fratele mamei.
In toamna lui '64, cum cursurile incepeau la 1 octombrie, am stat acolo aproape o luna. Intr-o zi, m-am hotarat sa cobor in sat. Casa bunicii se afla sus, catre munte, in Belin Vale. Imbracat la costum si cravata, m-am dus la Joia tineretului, ce se organiza la caminul cultural. N-am prea dansat, vorba lui Stefan Banica, "un tangou, atat si gata". Nu eram obisnuit cu ceardasurile si alte dansuri unguresti. Pe la 11-11.30 seara am pornit spre casa. Aveam vreo 4 km de mers. La prima raspantie, am vazut de departe ca un glob luminos, ce se misca stanga-dreapta. "O fi vreo pisica si-i scapara ochii", mi-am zis. Oricum, eu o luam la stanga, peste deal. La dreapta, pe vale, erau case, si mai iesea cate un caine pe sub poarta. Parca ghicindu-mi gandurile, pata alba a luat-o la stanga. Mergea, parca plutea pe poteca, si eu in urma ei, la circa 20-30 m. Nu-mi puteam da seama ce este si atunci m-am uitat la palme. Era luna plina, ca puteai sa citesti ziarul. La un moment dat, pata s-a oprit. Daca e totusi o pisica, sau poate vreun caine alb? M-am uitat in jur sa caut o piatra. Cred ca in acelasi timp mi-am facut cruce cu limba. Mainile parca imi erau paralizate. Atunci, globul luminos a alunecat usor pe panta din dreapta, intrand in lanul de porumb. A doua zi dimineata, le povestesc alor mei ce mi s-a intamplat. La care Ana, so
