M-am gândit mult timp la cazul lui Thyalene Blondeau, încercând sa-mi dau seama ce cred cu adevarat despre o fetita de 10 ani care pozeaza la comanda drept o noua Lolita.
Desi nu ma caracterizeaza pudibonderia de niciun fel, încercam sa vad care îmi este limita. Oare câte a înteles Thyalene din tot pictorialul a carui protagonista a fost? Oare stia ce înseamna privirea pe care o mima spre aparatul de fotografiat? Este sau nu un caz, deja clasic, de parinti înnebuniti dupa succes care-si târasc odraslele dupa ei?
Mi-am dat seama dupa ca nu trebuie sa ma gândesc la pictorial, ci doar sa-mi aduc aminte ce senzatii mi-a provocat la prima vedere. Nefiresc, fortat, ridicol si usor dubios. Toate în numele modei. Pe când moda, oricât de extravaganta si dementa poata fi, trebuie sa curga natural. Se integreaza imediat în lumea ta, în modul în care pâna acum o secunda nu vedeai lucrurile asa cum ti-o prezinta ea acum. Moda, în ansamblul ei, nu te face sa-ti duci mâna la ochi pentru ca ti-e rusine de ceea ce vezi.
Toata povestea asta nu este nici pentru cei tari de înger, pentru ca firul ei duce la copiii aceia pe care toata lumea îi compatimeste, în definitiv. Exista un timp pentru toate, dar mai ales, exista un timp potrivit. Ca si fetitele de 8 ani din America, ascunse sub fond de ten, mese, farduri si rochii total nepotrivite, Thyalene este victima unui capriciu de moment al industriei.
