Eroul de la Sevilla suspină când aude despre prezenţele sale în echipa naţională.
Domnule Duckadam, "Apără Tătăruşanu" sau "Apără Duckadam"?
(n.r. - râde). Patronul a lansat această comparaţie, anul trecut, după Grasshopper. Sincer vă spun, când mergeam la antrenamente, mai stăteam în spatele porţii când se exersau penalty-urile. Ridicam mâna unde credeam că se trage, iar Tătăruşanu ghicea mai des ca mine.
Un penalty se apără sau se ratează?
Bineînţeles că se ratează. Totul se întâmplă într-o fracţiune de secundă, când atacantul decide unde trage. Dacă ratezi momentul ăla şi preferi să aştepţi, vei vedea doar mingea în poartă.
Dacă nu v-aţi fi accidentat, aţi fi putut fi în poartă contra Suediei în 1994... Aveaţi 35 de ani.
(n.r. - oftează). Da, poate atunci râdeam noi sau poate nu reuşeam mare lucru. Ştiu că stăteam în faţa televizorului şi spuneam unde să sară Prunea.
Cine a greşit la golulSuediei, care ne-a dus în prelungiri, fundaşii sau portarul?
Portarul, clar. Am mai auzit unii oameni care spun că fundaşii au stat prea în faţă, dar în momentul în care ieşi pe o centrare, trebuie să o respingi cu orice preţ.
Aţi avut doar două selecţii în echipa reprezentativă.
A fost doar greşeala mea. Eram în "B" cu UTA şi am fost chemat de Mircea Lucescu. Înainte de un meci, a venit în camera mea şi mi-a zis că voi fi titular. Tremuram. I-am zis: "Nu pot juca. Am emoţii prea mari!". Acum îmi pare rău. Jucasem doar pe la Cavnic şi Anina, ce ştiam eu?! Dacă prindeam trenul atunci, poate acum făceam interviul ăsta la Monte Carlo.
Ce diferenţe sunt între cantonamentele de atunci şi cele de acum?
Erau şi atunci antrenori duri şi stricţi, dar şi unii înţelegători. Acum mulţi se duc la fotbal ca să câştige bani ca Mutu sau Chivu, noi făceam fotbal din plăcere. Azi îi văd că fug din
