Pare ca suntem la mana unui singur om, pe numele sau Basescu. N-am inteles si nu ma voi dumiri niciodata de ce a trebuit ca Emil Boc sa-l ia de mana pe Isarescu si Ialomitianu si sa dea fuga la Cotroceni. La Palat, exact cum isi chema Gigi Becali audienta candva.
Nu se joaca oare presedintele prea tare cu Romania, cu soarta partidului sau, crezand poate exagerat ca stapaneste situatia si nu are nevoie de ajutorul nimanui?
Ditamai seful Executivului, institutia vitala a unei tari democratice cu economie de piata functionala, isi indreapta de fiecare data privirea catre fotoliul presedintelui, cautand solutii doar aici. Ii cere Basescu aceste lucruri sau Boc, pur si simplu, joaca un rol prea mare pentru el? Un premier lipsit de idei, un om resemnat cu soarta de jertfa pe altarul austeritatii? Habar n-am, dar putem avea pareri.
Daca privim atent la iesirile sale publice dupa cate-un eveniment important, de partid sau de guvern, zarim un premier care trece impasibil pe langa jurnalisti, refuzand sa dea vreo declaratie in fata camerelor. Multumeste in stanga si-n dreapta, gura ii ramane ferecata, iar a doua zi auzim ce s-a discutat in sedinta guvernamentala, in direct, de la presedintele Basescu. I-o fi frica lui Boc sa nu fie tras de urechi, nu stie ce se intampla cu tara sau este emotiv?
E clar ca ne jucam cu focul, ba chiar cu moartea institutionala a tarii si a economiei romanesti, daca am ajuns sa ne punem sperantele intr-un singur om. Cand Guvernul Boc a fost demis prin motiune de cenzura, toata ziua auzeam vaicareli din partea portocalie, ca nu se poate sa nu fim guvernati, ca o sa ne alegem cu praful de pe toba, iar FMI ne va ocoli si nu ne va mai da partea din transa meritata. Iata ca suntem si guvernati, dar tot de la Cotroceni se iau toate deciziile.
In locul unui Emil Boc ferm, un adevarat sef de trup
