Mii de tineri vin în acest capăt de ţară atraşi de natură şi de liniştea care stăpâneşte aici. Fluviul se răsfiră prin canalele cu dantele de stuf, iar plaja cu nisip fierbinte e la câţiva paşi. Lângă mica Amazonie din Deltă te simţi ca pe o plajă din Mexic.

Mai există locuri în România fără manele, fără mizerie, fără motoare ambalate, ferite de isterie şi de invazia prostului gust? Câteva.

Sfântu Gheorghe e un refugiu pentru mulţi dintre foştii „vamaioţi" izgoniţi din sudul litoralului de valul de invadatori. În fiecare vară, mii de tineri vin în acest capăt de Românie pentru a se bucura de miracolele naturii şi de liniştea care stăpâneşte aici.

Zeci de bulevarde de apă croite prin stufăriş, pe care bărcile localnicilor se avântă, culorile inimitabile în care soarele învăluie plaja şi Delta la fiecare răsărit şi apus, senzaţia de libertate şi de calm care te cuprinde de cum pui piciorul aici, nisipul încins, colorat în gri şi albastru de soarele amiezii, aerul curat şi condiţiile potrivite de cazare - există o sumedenie de motive pentru care merită să vii în Sfântu Gheorghe.

Drumul spre camping trece pe lângă iazul cu nuferi şi piscina din complexul „Green Vilage“

După un drum de vreo patru ore cu celebrul vas pasager sau de o oră, dacă alegi o şalupă rapidă, eşti întâmpinat pe ponton de un poliţist de frontieră care-şi notează conştiincios câteva date în carneţel, apoi porneşti la pas pe digul de la marginea comunei spre întâlnirea cu marea. Ca să ajungi în camping treci mai întâi prin complexul de vile al fundaţiei „Anonimul". Chiar dacă drumul a fost obositor şi ai bagaje cu duiumul, nu poţi să nu te opreşti puţin în satul de vacanţă ca să admiri vilele cu acoperiş din stuf şi iazul acoperit de un covor de nuferi.

Cursă cu „trocariciul"

Dincolo de complexul de vile se află campingul „