Stiu toate variantele de rele mai mici sau mai mari pentru Romania. Ion Iliescu a fost raul cel mare, Traian Basescu raul cel mic, iar Emil Constantinescu a fost un rau necesar.
Pe scara aceasta a raului isi gasesc cate un loc si Emil Boc, si Adrian Nastase, si Victor Ciorbea, cam toti politicienii romani importanti din ultimii 20 de ani. Caci asta a fost politica romaneasca, o ierahizare a raului pe diferite criterii.
Votul nu avea cum sa iasa din aceasta logica. A fost mereu unul negativ. L-am votat pe Constantinescu impotriva lui Iliescu, pe Iliescu impotriva lui Vadim, pe Basescu impotriva lui Nastase, pe Basescu impotriva lui Geoana, sau invers. La fel si cu partidele. Mereu votul a fost cu spaima in suflet de ceva mai rau, de ceva mai ticalos, de pierderea brumei de reforma si progres obtinuta.
Si acest vot negativ a erodat fir cu fir increderea intr-o institutie fundamentala a democratiei: alegerile. Prezenta la vot este din ce in ce mai mica la fiecare scrutin si deja am ajuns ca, exceptand turul al doilea al prezidentialelor, decizia sa fie luata de minoritate, nu de majoritate.
De ce? Pentru ca niciunul dintre marii polticieni romani din ultimii 20 de ani nu a reusit sa intruneasca acea suma de calitati majoritare care sa-l transforme intr-un autentic bine.
Traian Basescu are proiecte si vigoare, dar sufera de incultura politica, este demolator de conflictual, are convingeri flexibile si incapatanari de beton.
Adrian Nastase a fost performant din punct de vedere economic si a avut autoritatea necesara unui lider, dar lacomia si imoralitatea l-au descalificat fara speranta.
Ion Iliescu a avut viziune, vigoare si stiinta politicii, dar este un comunist pana in maduva oaselor, tarat iremediabil de ideologia in care a crescut.
Emil Constantiescu a avut o viziune refo