Răchită, Grigore, Grama, Chiriţă, Preda şi Mihai Cristache dezvăluie după 16 ani istorii neştiute despre succesul care a surprins fotbalul românesc.
Petrolul - Rapid. Sau Rapid - Petrolul. O rivalitate transformată într-un clasic al fotbalului românesc avînd, fără îndoială, cel mai spectaculos episod la finala Cupei din '95, cînd prahovenii s-au impus la loviturile de departajare după un meci cu o istorie aparte: giuleştenii superfavoriţi, un gol al bucureştenilor marcat dintr-un ofsaid flagrant, legende cu bani negri, scandaluri în vestiar şi ciocniri între "greii" vremii - George Dănescu, ministru de Interne, protectorul Ploieştiului, şi cuplul Copos - Văcăroiu, ultimul, prim-ministru la acea vreme.
Gazeta reconstituie azi tabloul cu amănunte inedite redate de cîţiva dintre eroii din urmă cu 16 ani: ploieştenii Răchită, Grigore, Daniel Chiriţă, Grama, Preda şi fostul vicepreşedinte al "lupilor", Mihai Cristache.
"N-am ieşit de la Săftica nici ca să ne tundem"
Ultimul îşi aminteşte că antrenorul Petrolului, Ion Marin, a avut iniţiativa de a pregăti întîlnirea la Săftica, în cantonamentul lui Dinamo: "S-a stat acolo vreo nouă zile, de unde oamenii de bază n-au plecat nici măcar pentru ultima etapă, la Sibiu. A mers echipa secundă şi a pierdut cu 2-0. Nu mai conta, Cupa era importantă!".
Iar actualul manager al "găzarilor", Răchită, glumeşte pe seama coafurii pe care a avut-o la finală: "Mă întreabă şi acum toată lumea ce era cu părul ăla zvăpăiat în capul meu! Parcă eram floarea-soarelui! Păi, nea Marin nu ne-a dat voie să ieşim nici ca să ne tundem!". "Ţi-e foame, Jeane?". "Mi-e foame, tată!" Iar formula de start a Petrolului are şi ea o poveste interesantă, fiindcă ploieştenii, care jucaseră tot sezonul cu doi atacanţi, au intrat contra Rapidului cu numai un vîrf, Zafiris. Sacrificatul s-a numit Adrian Toader.
Jucătorii de
