Departe de lumea dezlănțuită, în ținutul mirific al Pădurenilor câteva zeci de familii trăiesc fără ca timpul să însemne altceva decât o curgere monotonă a vieții spre moarte. Sunt patru sate din comuna Bătrâna, în care iarna aduce izolarea totală de lume și unde natura este cea care “dictează” programul de lucru.

Locuitorii din satele aparţiinătoare comunei Bătrâna din Ţinutul Pădurenilor nu au magazine, curent electric sau biserică. Morții sunt îngropați în grădină “pentru a fi aproape de noi și după moarte”, spune Ileana Toma, în vârstă de 78 de ani, din satul Fața Roșie.

Femeia este asemenei unei umbre. Doar ochii care se mișcă vioi fac deosebirea dintre o statuie de ceară și o ființă vie. Soțul i-a murit acum zece ani iar de atunci se descurcă cum poate.

“Am câteva găini și o grădină. Mai vin copii și mă ajută cu una alta. E greu dar m-am obișnuit. Aici am trăit o viață întreagă și acum aștept să mor să fiu îngropată alături de bărbatul meu în grădină”, spune pădureanca. Frumusețea locurilor este amplificată și de faptul că pădurenii se îmbracă așa cum o făceau de sute de ani.

Povestea oamenilor care supraviețuiesc izolați de civilizație, pe tărâmul dintre nori

FOTOGALERIE: Supravieţuiesc izolaţi de civilizaţie, în vechile cantoane ale mocăniţei

În satul Fața Roșie mai trăiesc 17 pesroane. Vasile Dobra are 60 de ani și de un an a ieșit la pensie. După 35 de ani de muncă are o pensie de 540 de lei.

Trăiesc simplu

“E greu aici în vârf de munte dar e și frumos. Programul de muncă mi-l fac singur. Vara e mai greu că avem animale, cultivăm grâu, porumb și legume. Aici nu mori niciodată de foame. Poate să vină criza crizelor”, spune bărbatul.Dobra are și un generator de curent electric pe care îl pornește în timpul iernii pentru cîteva ore.

“Mai vedem și noi o știre să nu fim rupți de lume”, spun