Lipiţanii de la Daneş au fost aduşi acum 10-11 ani de la Sâmbăta de Jos, de la herghelia de acolo. Este locul unde s-a creat Lipiţanul românesc. Ce înseamnă această rasă pe teritoriul Transilvaniei? Lipiţanul e legat de Viena. Împăraţii austro-ungari au format la Lipiţa, în Slovenia, o herghelie. Acolo au găsit un cal care se preta la ceea ce voiau ei să fie, ca frumuseţe, personalitate. Un animal blând, care se apropia tare de om, un animal deosebit. Prin încrucişări, la care a participat şi un armăsar napolitan, un altul arab, s-a ajuns la rasa de azi.

La noi, în România, au pătruns pe vremea Mariei Tereza. Ea, vizitându-şi vasalii şi ajungând în Transilvania, a găsit în Făgăraş exact aceeaşi climă şi acelaşi relief ca la Lipiţa. Şi atunci a făcut grajdurile imperiale, actuala herghelie Sâmbăta de Jos, şi au adus câţiva cai din herghelia imperială de la Lipiţa, din care au creat Lipiţanul transilvănean, foarte apreciat şi peste hotare. Lipiţanul este un cal cu personalitate. Trebuie să-l încalece cei care ştiu ceva. Dar există şi acei cai-profesori, care-i învaţă pe începători. Când calul ajunge la maturitate şi înţelege şi răspunde la comenzi precis şi exact, poate fi un cal-profesor extraordinar. Îşi cunoaşte "meseria", ca un profesor de universitate care a lucrat 30 de ani.

Ar trebui să încep, poate, cu o legendă despre caii înaripaţi ai Feţilor-Frumoşi. Să intru în basm, călare pe un armăsar zvelt, cu pas nervos. Sau, mai prozaic, să aleg un cal şi un instructor şi să mă deprind a sta în şa, mai întâi în manej, apoi pe sub liziera pădurii. La Daneş, la domeniile aflate sub sceptrul lui Dracula - "căci se spune că pe aici, pe meleagurile dănăşene, obişnuia să meargă la vânătoare Vlad Dracul, tatăl lui Ţepeş" -, orice vis e posibil. Însă ecoul unei întâmplări destul de recente nu-mi dă pace, aşa că-l întreb pe Nicolae Lazăr, omul care a cons