Dificultatea de a citi, de a scrie şi de a socoti poate să apară în primii ani de şcoală, ducând la probleme de învăţare şi la timiditate. Dislexia poate fi tratată cu ajutorul logopezilor şi al psihologilor specializaţi, dar fără a putea fi considerată vreodată o problemă rezolvată.
Potrivit statisticilor, între 7 şi 10% din copiii europeni au probleme în a învăţa să scrie, să citească şi să calculeze. Diagnosticul de dislexie se pune atunci când copilul este în clasa a doua, iar despre cei cu vârste mai mici se spune că au predispoziţie spre dislexie.
Tulburarea poate să apară pe fond genetic, astfel, copiii care au părinţi dislexici au un risc mai mare de a avea probleme de acest tip. De asemenea, anomalii de dezvoltare intrauterină sau afectarea sistemului nervos central dobândite la vârste mici se pot asocia cu dislexie.
De multe ori, se vorbeşte despre dislexie primară, provocată de o disfuncţie a jumătăţii stângi a creierului. „Mulţi specialişti consideră că tulburarea de învăţare nu este cauzată de o boală, ci de un mecanism atipic de prelucrare a informaţiei, fiindcă aceşti copii sunt la fel de inteligenţi precum ceilalţi, doar că au nevoie de metode speciale de învăţare", explică Eva Bartok, preşedintele Asociaţiei Române pentru Copii Dislexici.
Dislexia copilului poate afecta preponderent văzul sau auzul. Copilul poate avea probleme de limbaj, inversând silabe sau litere în vorbire, face cu greu asocieri între sunet şi semnul grafic (literă, silabă). Acelaşi lucru se poate întâmpla atunci când învaţă să citească şi să scrie. Alţi copii se blochează atunci când citesc cuvinte mai lungi, au mari greutăţi în a învăţa poezii sau cântece, nu pot spune alfabetul sau nu pot număra.
Tratamentul se face toată viaţă
O persoană dislexică va scrie şi va citi toată viaţa mai greu decât ceilalţi. Totuşi, intervenţia timpurie a
