Era o casă frumoasă şi bogată, orientată spre interior, cu încăperile situate către o curte cu peristil, un spaţiu deschis înconjurat de portice cu coloane. În mijlocul curţii se afla o fântână împodobită cu statui, care dădea o răcoare plăcută. Mobilierul era uşor şi rafinat, iar pereţii erau împodobiţi cu superbe fresce pictate în culori vii. Artistul se întrecuse pe sine şi "adusese" peisaje şi alte elemente din natură, scene de vânătoare sau mitologice, chiar şi reprezentări simbolice ale valorilor morale şi filozofice ale proprietarului casei.
Era un loc plăcut, care oferea tot confortul (de văzut sistemul care aducea apa chiar în casă) în care demnitarul se refăcea poate după lupte sau după cine ştie ce călătorii de afaceri. Fusese ridicată în secolul al II-lea după Cristos, în plină glorie a Imperiului Roman, în inima Daciei. Stăpânul era foarte mândru de locuinţa sa, adusese măreţia şi frumuseţea şi chiar confortul Romei în sălbatica Dacie.
Apoi... o mică furtună a istoriei a ascuns frumoasa locuinţă în pământ şi peste ea s-a ridicat un templu în cinstea zeilor Palmyreni. Mai târziu, o altă furtună a istoriei a îngropat şi templul, şi odoarele şi zeii. Două mii de ani au stat ascunse în pământ.
O clipă de noroc şi munca statornică a arheologilor le-a scos din nou la lumină. Au ieşit la suprafaţă fragmente din măreţia şi bogăţia şi confortul Romei, alături de celelalte uimitoare urme de glorie romană din Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, primul oraş al Daciei romane. Împăratul Traian a vrut să facă din ea un simbol al puterii şi splendorii romane. Denumirea oraşului include titlul de colonia (statutul cel mai înalt la care putea aspira un oraş roman), numele împăratului fondator, precum şi numele capitalei regatului dac din Munţii Orăştiei, Sarmizegetusa.
Forul lui Traian (forum vetus), forul no
