«D-lor Deputaţi, D-lor Senatori/ Majestic Hotel, Calea Victoriei 40/ Vă invită şi vă oferă Confort modern, Linişte. Telefoane în toate camerele şi o reducere de 25 şi 35 la sută. Vizitaţi-ne!»

În zilele de 1 şi 2 iunie 1939, au loc alegeri parlamentare, primele şi singurele din perioada Dictaturii regale, instituite prin Lovitura de stat din noaptea de 10/11 februarie 1938. Dată gata în viteză de premierul Armand Călinescu şi de ministrul Justiţiei, Victor Iamandi, la ordinul lui Carol al II-lea, fericit să aibă o nouă jucărie, Legea electorală fusese promulgată la 9 mai 1939. Ea se voia un punct de reper în ceea ce s-ar putea numi democraţia originală a lui Carol al II-lea, precursoare a democraţiei originale dragi lui Ion Iliescu din primii ani post-decembrişti. Avea dreptul să depună candidaturi doar un singur partid: Frontul Renaşterii Naţionale. Camera Deputaţilor, aleasă pe 6 ani (ar fi trebuit să-şi încheie activitatea în 1945!), conţinea 258 de locuri, repartizate nu pe partide, ci pe categorii profesionale: 86 - agricultorilor şi meşteşugarilor, 86 - comercianţilor şi industriaşilor, 86 - celor cu profesiuni libere, inclusiv scriitorilor şi artiştilor. Senatul urma să aibă senatori de drept, senatori desemnaţi de Rege şi senatori aleşi. Sesiunile Camerei Deputaţilor şi Senatului se deschid la 7 iunie 1939 şi se închid la 11 iulie 1939. Se înţelege că prin Legea electorală ajung parlamentari şi senatori mulţi inşi din provincie, întâia oară în postura de aleşi ai Poporului. Noii deputaţi şi noii senatori trebuie să se cazeze undeva în Bucureşti. Proprietarii de hoteluri văd în asta o afacere sigură.

Drept pentru care, în oficiosul „România" din 7 iunie 1939, pagina 7, sus, poate fi citită această reclamă: „D-lor Deputaţi, D-lor Senatori/ Majestic Hotel, Calea Victoriei 40/ Vă invită şi vă oferă Confort modern, Linişte. Telefoane în toate came