Vulnerabil, impulsiv, orgolios, ignorant şi ranchiunos – aşa s-a revelat viitorul dictator într-o partidă de şah din închisoare. Se bâlbâia şi era singur – şi-a amintit despre Nicolae Ceauşescu un fost tovarăş de celulă. Nu bănuia că e şeful lui în ierarhia utecistă. Nici şmecheria întâlnirilor cu Lenuţa în case conspirative.
19 luni a petrecut Nicolae Ceauşescu la Închisoarea Jilava (iulie 1940-februarie 1942). Din păcate, nu s-a păstrat măcar o carte poştală care să-i ateste legăturile cu rudele sau cu camarazii din exterior.
A prins însă atunci, fără îndoială, o atmosferă febrilă şi mare înghesuială în celebrul Fort 13. Venirea lui Antonescu la putere (septembrie 1940), Rebeliunea legionară (ianuarie 1941) şi intrarea României în război alături de armata nazistă împotriva Uniunii Sovietice (22 iunie 1941) au fost cumpene ale istoriei PCdR.
Dar cu relaţii şi şperţuri groase la şefi şi slujbaşi din Justiţie, Poliţie şi Administraţia penitenciarelor, comunitatea comuniştilor s-a adaptat noilor rigori. Şi poate că, unii mai tineri, precum Ceauşescu, şi-au socotit închisoarea noroc în locul mobilizării pe front. Dar indicii credibile asupra acestor păreri nu s-au păstrat. Cu toate că avem mărturia unui companion de celulă cu Ceauşescu la Închisoarea Jilava.
Claustrare strictă
O singură săptămână, în toamna lui 1941, Pavel Câmpeanu (nume real Beniamin Katz) a convieţuit între aceiaşi patru pereţi cu viitorul dictator. Deşi accentuat resemnificate de deznodământ, datorăm memoriilor sale (Ceauşescu, anii numărătorii inverse, Polirom, 2002) importante descrieri şi poveşti cu tâlc din penitenciarele Caransebeş şi Jilava. Regimul Jilavei, povesteşte Pavel Câmpeanu, era aparte. Pentru autorităţi, conta ca închisoare de tranzit, nu de executare a sentinţelor.
Fiind sub jurisdicţie militară şi în timp de război, cla
