De ce Burebista a defrişat toate bazele sportive? Ce făcea Ştefan cel Mare după fiecare victorie? De ce Vlad s-a înecat cu tot cu cal? Cu ce-i prindea Cuza Vodă pe comersanţi?
“Moşule, e groasă rău! Avem meci cu tauriscii, cu erviscii - astea amicale, şi cu anarţii, în preliminariile pentru campionatul spaţiului carpatic”. Aşa glăsuiseră către Burebista, pe la 60 înainte de Hristos. “Trebuie să spargem gheaţa”, replicase starostele geto-dac.”La propriu?”, venise întrebarea. Dacă n-ar fi avut fesurile alea tuflite, de tarabostes, i-ar fi dat cu capul de toţi păreţii! N-a avut de unde aduna un singur viteaz! Întreg lotul era comă alcoolică! Cu mîna sa a luat pînza de bomfaier şi a tăiat toate viile! Toate! De a doua zi, băieţii au trecut pe orz şi malţ.
După ce şeful de trib maghiar Tuhutum l-a învins cu 2-1, pe la 904, Gelu s-a retras din echipă avînd alături numai calul. “Nu-i nimeni pentru că beau la priveghiul tău”, i-a spus patrupedul. “Ce priveghi, mă animalule? - l-a întrebat -, nici n-am murit, încă-s cald!” “Da, dar fac antrenamente, pentru orice eventualitate…”
Frîncuşa de Cotnari…
Imediat ce-i lua la mînă pe turcaleţi, pe terenul lor, pe gazonul lui, pe arenă neutră, Ştefan trăgea la Cotnari. Frigea o monastire, loc de pomenire, apoi toţi aprozii, pîn’ la Purice, treceau pe “Frîncuşă”. Un an nu mai puteai aduna un prim 11 valid din ei…
La una mie cinci sute şi niţeluş, Neagoe, Basarabul, l-a luat deoparte pe Teodosie, ăla micu’. Să-i arate drumul drept. Nu i-a vorbit de domniţe, nu i-a trăncănit despre meşteşugul armelor. “Cu băutura să nu-ţi îngreunezi trupul… Omul, cînd se îmbată, dacă are picioare nu poate merge cu ele…” Aşa l-a povăţuit…
Oleacă mai încolo, Vlad al VI-lea intra, beat lemn, în Dîmboviţa… Capul Ţării Româneşti. Prezent la meci, cronicarul Adolf Armbruster nota, în “Dacoromano Saxonia”, la pagina 198:…”îne
