Piatră cubică, gropi, denivelări şi un strat gros de praf. Aşa poate descrisă în câteva cuvinte acestă arteră rutieră din Galaţi. Locatarii acesteia s-au săturat să trăiască „pe un drum de ţară" şi sunt nemulţumiţi că Primăria nu este interesată de soarta lor deşi plătesc impozite de orăşeni.
Tineri care s-au mutat de curând în noile vile din zonă sau pensionari care trăiesc de-o viaţă în casele mai modeste de pe strada Alexandru cel Bun, cu toţii sunt nemulţumiţi de starea deplorabilă a acestei artere rutiere lăsate de izbelişte de către edili.
Graniţa cu asfaltul
Strada „Alexandru cel Bun", situată în nordul oraşului arată exact ca un drum de ţară dintr-un cătun situat departe de civilizaţie. Actualul aspect nu se datorează degradării asfaltului odată cu trecerea timpului, ci simplului fapt că strada nu a fost niciodată asfaltată.
Primul localnic de pe „Alexandru cel Bun" pe care l-am întâlnit în scurta noastră plimbare prin zonă şi-a şi pus mâinile în cap când auzit de cuvântul „asfalt". Oamenilor a ajuns să le fie ruşine când spun cuiva unde locuiesc.
„Eu stau aici din anul 1977. Nu a fost asfaltată niciodată. Impozit plătim, grupa mare. Uitaţi-vă în hal arată. Păcat tare de oraşul ăsta. Nu mai are nimic bun în el. Este o stradă importantă totuşi şi nimeni nu face nimic. Cei de la Primărie nu se implică absolut deloc", spune Antonel Dima, în vârstă de 41 de ani.
Una dintre cele mai mari probleme ale oamenilor din zonă este reprezentată de praful înecăcios care le intră în case, zi şi noapte. Au ajuns să se bucure de orice ploaie, dar nici atunci prea mult pentru că se face noroi.
„Vara este un praf de nedescris. Când plouă scăpăm de praf dar se face un noroi de nu mai intri cu maşina. Nici când ninge nu e bine deloc. N-am văzut în viaţa mea un utilaj de deszăpezire aici", mai spune Antonel
