"Sunt un meşter care încearcă să construiască o oază în zidurile pe care le purtăm înăuntru... Trăiesc ca să pot scrie. Aproape nu dorm. Nefericirea şi îndrăgostirea nasc cele mai bune cântece"
Alina Manole
● Jurnalul Naţional: Lumea s-a întors cu fundu-n sus. Se poate observa acest lucru indiferent în ce colţ al globului te situezi, mai ales când priveşti de aici, din România. Crezi că la noi, în ţară, mai există un public avizat?
● Alina Manole: Câtă vreme spaţiile de concerte sunt pline, indiferent de muzica la care facem referire, da, public avizat pentru fiecare gen de muzică există. Public avizat al muzicii bune, unde muzica bună înseamnă şi mesaj de calitate, şi act artistic complet (cu instrumentişti pe scenă, nu CD cu negativ, de exemplu), cu siguranţă există. Oricât de multe s-ar întoarce cu fundu-n sus, nevoia de muzică rămâne partea din noi pe care nu o vom refuza niciodată.
● Consumatorul român are disciplina celorlalţi europeni?
● Din ce cunosc, europeanul de vest cumpără muzica din magazine specializate sau o descarcă legal din mediul online. Cum în România există radiouri unde se difuzează muzică descărcată de pe youtube... unde este disciplina consumului? Mirajul "gratuităţii" depăşeşte încă orice condiţie de calitate a unui produs muzical. De asta poate spun, încăpăţânată, că "intrarea liberă" ar trebui să dispară.
● Ştie publicul român să respecte artistul?
● Publicul meu mă respectă numai pentru că îl respect şi mă străduiesc ca de fiecare dată să îl tratez aşa cum merită. Nu te poţi prezenta nepregătit, nu îi poţi impune o linie de conduită cu forţa. E un permanent schimb de daruri. Nu voi cere niciodată celor care mă ascultă să adopte o anumită atitudine. O pot sugera, o pot argumenta. Restul e liber arbitru. În definitiv, şi eu fac parte din publicul unor artişti.
● Cum ai rea
