„CouchSurfing" este o reţea de socializare în care membrii săi îşi pun canapeaua la bătaie pentru a primi musafiri din alte ţări în casa lor. Străinii care vor să vadă Capitala României fără să suporte costurile mari ale unei camere de hotel apelează de câţiva ani la bucureştenii care fac parte din familia „couchsurfing".

Austrieci, francezi, suedezi, germani, francezi, belgieni, toţi au dormit măcar o noapte pe canapeaua din Drumul Taberei a Nicoletei (27 de ani) şi a lui Gabi (30 de ani) Dodu.

Pe unii i-au plimbat prin Centrul Vechi, altora doar le-au dat indicaţii, unora le-au gătit, altora doar le-au făcut patul seara.

Cu mulţi au păstrat legătura, iar pentru că aceştia s-au simţit atât de bine în compania lor, şi-au trimis şi prietenii pe sofaua celor doi bucureşteni.

Ideea e că reţeaua de socializare Couchsurfing.org, din care fac parte, nu te obligă să pui mâncare pe masă, nici să închiriezi limuzină ca să-i plimbi pe musafiri, doar să le dai o canapea pe care să-şi pună capul şi, la pachet, o amintire de neuitat.

Tot Pământul într-o garsonieră

„Noi am mers pe premisa să nu stăm după ei, nici ei după noi, fiecare să facă ce vrea. Cu siguranţă s-au plictisit de cei care le organizează tururi obositoare ca să le arate ce mişto suntem noi, românii. De exemplu, toţi couchsurferii îi duc pe străini la Carul cu bere, dar poate unora nu le place. Trebuie să-i dai omului siguranţa că e liber", explică Gabi Dodu, după doi ani de gazdă pentru „toate naţiile lumii".

I-au trecut pragul apartamentului său ANL zeci de oameni, care mai de care mai interesanţi. „Reza este un suedez de origine iraniană care a stat la noi două săptămâni. El face un pelerinaj până în India pe jos şi ne-am împrietenit foarte repede. Mi-a spus că sunt fratele lui de suflet. Şi cu Sebastian, un belgian, am păstrat legătura. El era într-un fel de cruciadă pri