Noul Hyundai uimește prin designul său modernist și atrăgător, dar pierde puncte importante la capitolul materiale utilizate în habitaclu. Prețul este însă unul foarte competitiv.

Încă din prima clipă în care am văzut noul Elantra am intrat în clubul deja foarte extins al aplaudacilor. Aspectul exterior atrage din prima clipă și nu îți dă multe șanse de a-i găsi defecte. Desigur, întotdeauna se poate mai bine și mereu este loc pentru o critică mai mult sau mai puțin fondată, însă designerii Hyundai par să se afle pe drumul cel bun, mai ales dacă luăm în calcul realizările concurenților direcți din segmentul compact, care par să se teamă de noi abordări stilistice.

Design to cost

Lăsând deoparte aspectul exterior al celei de a cincea generații a modelului Elantra, este interesant de observat modul cel puțin ciudat în care au înțeles coreenii să transpună în fapte ideea „design to cost”. Imediat ce faci cunoștință cu habitaclul, surprinzător de spațios date fiind proporțiile caroseriei, ideea că ai de a face cu o mașină compactă care tinde spre segmente superioare se estompează.

Plasticul este omniprezent. Până și zona de sub lunetă, din spatele banchetei, este din acest material puțin atrăgător. Plafonul a căzut și el pradă reducerii de costuri, fiind acoperit cu un material ciudat, fără mari pretenții. Se pare că departamentul de design exterior a folosit toți banii alocați, lăsându-și colegii însărcinați cu stabilirea materialelor din habitaclu fără fonduri.

Spațiu surprinzător

Cine poate trece peste aceste mici neajunsuri poate însă aprecia desenul simplu, dar extrem de util al bordului și al consolei centrale, precum și mulțimea de spații de depozitare de toate dimensiunile. Un plus se remarcă și la capitolul îmbinări, acestea fiind mult mai bine realizate decât la modelele Hyundai anterioare.

În ciuda materialelor utilizate d