Grătare, manele, îmbrânceli, huiduieli – iată, pe scurt, cum arăta România micului ecran.

De mult nu mi-a fost dat să văd, ca ieri, atâta nesimţire şi atâta prostie gâlgâind în direct şi la oră de maximă audienţă din cutia televizorului. Şi când ajungi să te minunezi aşa, după ce ţi-ai petrecut două decenii printre ştiri care de care mai şocante şi mai stridente, trebuie să fie ceva realmente nemaivăzut! Grătare, manele, îmbrânceli, huiduieli şi, evident, Băsescu-n sus şi Băsescu-n jos - iată, pe scurt, cum arăta România micului ecran.

Era luni, iar creştinii din întreaga lume prăznuiau Adormirea Maicii Domnului. Semnificaţia sacră s-o fi pierdut însă pe drum, căci puţinii telespectatori care n-au ieşit din case au avut parte de un spectacol imposibil de zugrăvit în cuvinte. Imaginile păreau desprinse dintr-un film de Kusturica. O ceată de ţigani dansa de mama focului, pe ritmul asurzitor de of, of, of şi aoleu, la doi paşi de o mănăstire unde soborul de preoţi se străduia să ţină cuvenita slujbă. Un cetăţean cu burtă şi ghiul se ruga, hlizindu-se la cameră, să-i dea şi lui Dumnezeu o friptură şi o sticlă cu vin. Iar o babă fără dinţi în gură ne asigura, după ce înfulecase cu nesaţ, cât de evlavioasă e dânsa la o adică.

Numărul de circ n-a venit însă de la chiolhanurile de pe cuprinsul preacucernicei noastre patrii, ci tocmai de pe litoralul Mării Negre. Acolo unde oamenii s-au înghesuit să asiste la Ziua Marinei Române, sărbătoare ce coincide, la noi, cu amintitul praznic. Mii de localnici şi turişti şi-au ocupat locurile pe faleză, pentru a urmări defilarea Forţelor Navale, ceremonie cu o însemnătate aparte în inima constănţenilor. Nici nu începuse bine programul festiv, că televiziunile se întrebau deja, cu litere de-o şchioapă, de ce n-o fi prezent preşedintele Traian Băsescu, întâiul marinar al ţării. După care n-am apucat să mai vedem aproape