Iulian Domnescu (53 ani) nu mai primeşte indemnizaţia de revoluţionar din motive hilare. 62 de botoşăneni încasează bani pentru că „au luptat“ la Revoluţie, dar numai Iulian Domnescu poate pretinde acest drept. Scârbit de sistem, eroul n-a cerut niciodată certificat de revoluţionar.

În după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, botoşăneanul Iulian Domnescu, şofer pe TIR, având la braţ însemnuri tricolore, trecea prin apropierea Inspectoratului de Miliţie din Botoşani. Mergea spre casă, unde a ajuns abia peste cîteva luni. A apucat să mai vadă o maşină cum trece pe lângă el, un ofiţer de armată şi un soldat. „Fără nicio somaţie, fără nimic, a tras în mine. N-am simţit pe loc. Am mai făcut doi paşi şi am simţit o fierbinţeală în pantaloni. Era sângele. Apoi am căzut“, a rememorat Iulian Domnescu. Glonţul i-a intrat în piept, i-a trecut şi prin plămâni şi i-a ieşit prin spate. A stat cinci luni în spital, a suferit operaţii, iar în 2010, ajuns la 53 de ani, a fost lăsat fără indemnizaţia pe care o primea ca rănit în Revoluţie. Motivul a fost că nu şi-ar fi schimbat certificatul de revoluţionar, act pe care Domnescu oricum nu l-a avut vreodată.

În plus, a evitat să se înscrie în Asociaţia Revoluţionară „22-25 decembrie1989“, deşi a rămas cu sechele. La căldură se sufocă şi nu poate să muncească. S-a mutat din Botoşani la Suliţa ca să poată fi îngrijit de mama lui. Tratamentul costă 400 de lei în fiecare lună.Legea 341/2004, dată la 15 ani după Revoluţie, a lărgit aria persoanelor răsplătite de la bugetul de stat pentru aportul lor la evenimentele din 1989. Până la apariţia acestui act normativ, statul recunoştea doar urmaşii celor decedaţi, răniţii invalizi şi luptătorii reţinuţi, categorii în care s-au încadrat iniţial 23 de botoşăneni.

Golănii la dosar pentru a beneficia de indemnizaţie

După aplicarea legii, pe lista luptătorilor s-au ad