Ca planta medicinala, porumbarul, numit stiintific Prunus spinosa, se recomanda in hemoragie, afectiuni renale, dischinezie biliara, uremie, guta, tulburari de crestere, cura de slabire.

Se mai utilizeaza, de asemenea, in convalescente postgripale, boli pulmonare, tuse convulsiva, debilitate fizica, anorexie, inapetenta, deficit imunitar.

Porumbarul este un arbust salbatic din familia rozaceelor care poate atinge o inaltime de pana la trei metri, cu ramuri spinoase, flori albe si fructe mici sferice, de culoare neagra-vinetie.

Creste de la campie pana sus, in zona montana, la peste 1400 de metri inaltime si, ca mare iubitoare de lumina si caldura poate fi vazuta la liziera padurilor, pe marginea drumurilor si a terenurilor cultivate, in zonele calcaroase, traind la un loc cu socul, alunul si mecesul.

In scop medicinal, de la porumbar se folosesc florile, frunzele, fructele etc. Florile de porumbar contin flavone, acizi organici, glicozide, kemferol, saruri de magneziu si potasiu si sunt recomandate ca sedativ si diuretic in tratamentul nefritelor, cistitelor si enteritelor. Florile se culeg imediat dupa inflorire, una cate una.

Frunzele se culeg prin luna iulie si se recomanda in eruptii tegumentare, boli de rinichi, vezica, pentru eliminarea toxinelor din corp. Fructele numite porumbe se culeg toamna tarziu, dupa ce pica toata frunza arbustului, si se folosesc in alimentatie dar si ca remedii in diferite afectiuni.

Fructele au actiune astringenta si diuretica si efect antidiareic si antidizenteric si se recomanda in dureri de stomac, diaree, dizenterie, afectiuni renale, dischinezii biliare, guta, tuse convulsiva, stimularea digestiei.

Impotriva constipatiei, ca sedativ si diuretic, se prepara o infuzie dintr-o lingurita de petale peste care se toarna 200 ml de apa clocotita. Se tine