Berea şi micii, manelele şi „chinezăriile” sunt la ele acasă în aceste zile pe şoseaua Ghizdarului, în incinta oborului municipal. Giurgiuvenii trebuie să bage mâna adânc în buzunar ca să-şi distreze odraslele şi să se întoarcă acasă cu cel puţin un suvenir.

Deşi se află la ieşirea din oraş, bâlciul se bucură de aceeaşi popularitate ca acum două decenii. Mutat dintr-o parte în alta din cauza transformărilor urbane, bâlciul tradiţional a ajuns de câţiva ani să îşi deschidă porţile pe şoseaua Ghizdarului.

Giurgiuveni sau nu, „negustorii” încearcă să scoată bani din orice. Pe lângă „comedii”, tiribombe, lanţuri şi roţi ale norocului şi-au făcut loc terasele cu mici, pastramă şi bere dar şi tarabele cu argintărie sau lingurile şi ceaunele aparţinând ţiganilor căldărari.

„Vin aici în fiecare an ca să fac şi eu un ban. Fac ceaunele din vreme ca să le am pregătite pentru luna august. Mai lăsăm la preţ, punem şi noi preţuri mai mici, negociem, mai ne uităm şi la om. Nu le vând eu pe toate dar îmi mai rămân şi pentru anul viitor” spune Ilie, un meşter local.

Tarif unic pentru distracţie

Cei care-i îmbogăţesc pe comercianţi nu sunt doritorii de mici şi bere ci copiii care vor din toate câte ceva. Pe lângă tir cu premii şi roata norocoasă, cei mici sunt de-a dreptul extaziaţi când vine vorba de adrenalină. Puştii de numai câţiva anişori nu numai că ar vrea să se învârtă alături de căluşei toată ziua ci şi să îi ia acasă.

„E a treia oară pe ziua de astăzi când vrea să se dea în căluşei. S-a îndrăgostit de poneiul ăsta, numai pe el vrea să-l încalece. Nu-s preţuri mari dar dacă te dai de mai multe ori sau îţi cumperi mai multe nici nu ştii cum zbor banii. O dată pe an merge totuşi” susţine mama unui „zvăpăiat” de numai patru ani.

Alături de căluşei există mini-lanţurile, trenuleţul, „caracatiţa veselă” sau maşinuţele tamponabile care fac d