Jocurile Olimpice organizate la Londra în vara anului 2012 nu vor însemna doar fastul ceremoniilor de des-chidere şi de închidere, doar nobleţea şi splendoarea eforturilor sportivilor participanţi, nu vor însemna doar noi recorduri olimpice şi mondiale.
Jocurile Olimpice înseamnă 4 miliarde de spectatori şi telespectatori, 14.000 de sportivi şi zeci de miliarde de lire sterline cheltuite pentru ca evenimentul să fie perfect, toate acestea prinse în oglinda frustă a unor statistici şi clasamente. Performanţa sportivă va epata, organizarea Jocurilor Olimpice va dori să surclaseze ediţia precedentă organizată la Beijing; aproape nimeni nu se îndoieşte de perspectiva de permanentă creştere a spectacolului sportiv.
Şi va fi feeric, preceptele olimpismului, aşa cum au fost ele definite de Pierre de Coubertin, vor triumfa din nou. Măreţia spectacolului sportiv va fi absolută. Asta va vedea privitorul, fie că va avea privilegiul să asiste direct la întrecerile sportive, fie că se va afla în faţa ecranului, fie el al unui televizor sau monitor. Şi se prevede a fi circa 4 miliarde de privitori, în definitiv mai mult decât jumătate din populaţia planetei.
La Londra însă vor participa circa 14.700 de atleţi în cadrul a sute de probe pentru 46 de sporturi, competiţii care se vor derula într-o perioadă de 29 de zile; întrecerile vor fi relatate de 20.000 de ziarişti şi fotoreporteri; peste un milion de spectatori vor urmări întrecerile ce vor avea loc pe stadionul olimpic.
Numai în satul olimpic, în cursul celor 29 de zile de întreceri se vor mânca 232 de tone de cartofi, 330 de tone de legume şi fructe, 260.000 de pâini, 50.000 de mese vor fi servite zilnic, prin sistemul de catering al satului olimpic. Toate acestea, fără a mai menţiona cele circa 1,8 milioane tone de materiale aduse pe cale ferată pentru construcţia parcului olimpic.
Dacă adăugăm ş
