Spectacolul „Noche Bach", în coregrafia lui Gigi Căciuleanu şi în interpretarea Baletului Naţional din Chile, va fi prezentat în cadrul Întâlnirilor JTI şi al Festivalului „George Enescu" pe 4 şi 5 septembrie la Bucureşti, pe 7 la Sibiu, urmând ca pe 9 şi 11 septembrie balerinii chilieni să danseze pentru publicul din Cluj şi Timişoara.

„Naşterea" şi devenirea balerinului şi apoi a coregrafului Gigi Căciuleanu stau sub semnul a două adevărate stele ale dansului secolului XX: Miriam Răducanu şi Pina Bausch. Căciuleanu s-a format în România, şlefuindu-şi talentul cu Miriam Răducanu. Şi-a perfecţionat apoi tehnica la Teatrul Balşoi din Moscova, după care s-a „înrolat" în faimoasa „armată" a companiei Folkwang Ballet condusă de Pina Bausch. În 1973 s-a stabilit în Franţa, fiind timp de 15 ani directorul unuia din primele Centre Coregrafice Naţionale din Hexagon, iar de mai bine de 10 ani conduce Compania Naţională de Balet din Santiago de Chile. Despre călătoria sa prin dans, timp şi spaţiu am vorbit şi noi cu Gigi Căciuleanu care a acordat un interviu în exclusivitate pentru România Liberă.

Domnule Căciuleanu, aţi călătorit în toate colţurile pământului „propovăduind", ca un autentic apostol, dansul. Unde este totuşi „acasă" pentru Gigi Căciuleanu?

V-aş răspunde cu un vers dintr-un cântec al unui cantautor pe care îl iubesc în mod deosebit şi ca poet, şi ca muzician, Juan Manuel Serrat: „No me siento extranjero en ningún lugar". „Nu mă simt străin nicăieri". Dar cu adevărat acasă mă simt acolo unde „acasă" mi-este arta.

Atunci ce înseamnă România în „harta" sufletească a lui Gigi Căciuleanu?

România înseamnă locul unde m-am născut şi ca om, şi ca artist. Înseamnă ceea ce nu am încetat să „export" (atât omul, cât şi artistul), fără să fac compromisuri, fără să ascult cântecul de sirene al modelor ce vin şi trec, afirmând sus şi tare „