După concertul de la Galaţi, maestrul şi conducătorul orchestrei basarabene a dezvăluit, pentru „Adevărul" ce crede despre unire, manele, dar şi ce îl face fericit.

„Adevărul": Cum aţi fost primit în România?

Nicolae Botgros: Ca de fiecare dată, nemaipomenit! Am văzut că lumea s-a sculat de pe scaune, a dansat. A fost ceva deosebit. Reacţia oamenilor e un semn de mare stimă pentru muzica populară.

Ce credeţi despre folclorul modernizat?

N-aş vrea să dau cu bâta în capul acestor interpreţi. Când a apărut muzica clasică, apoi uşoară, se vorbea că sunt genuri mai serioase decât folclorul, dar n-a reuşit nimeni să-l detroneze. Apoi au apărut manelele care au încercat să dea cu piciorul în muzica populară, dar degeaba. Fiindcă Nicolae Botgros, de când a trecut Prutul, în România, a pus la punct nişte lucruri. Multă lume ne urmează exemplul şi asta se vede cu ochiul liber. Acest lucru este important, deoarece aşa porneşte trezirea folclorului nostru.

Cum vedeţi relaţiile de mai departe dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului?

Noi, artiştii, am început să realizăm primii Unirea încă în anii '90, când am adus-o pe Sofia Vicoveanca la Chişinău. Mai avem încă mult de lucrat ca să dovedim publicului că suntem acelaşi popor. Îi rog pe demnitarii din ambele părţi să conştientizeze cu adevărat că acest popor odată şi odată se va uni.

Ce vă face fericit?

Atunci când băieţii din orchestra mea sunt fericiţi, au o viaţă îndestulată şi muncesc cu spor.

Citiți aici un reportaj de la spectacolul susținut de orchestra Lăutarii la Galați.