Austeritatea excesivă te poate salva pe moment, pe termen lung devine nocivă.
Creşterea economică de 0,2% din al doilea trimestru al acestui an, comparativ cu primul trimestru, este privită totuşi ca o supriză plăcută. Chiar dacă România a înregistrat cea mai slabă creştere din UE, 0,2% a ajuns o performanţă, ţinând cont de realităţile economice româneşti şi de încetinirea înregistrată la nivel european.
Din 2008 şi până în 2011 am pierdut aproximativ 10% din Produsul Intern Brut. Recuperarea de 0,2% într-un trimestru, cu perspectiva unei creşteri în jur de 1% pe tot anul, este o picătură într-un ocean. Un ocean de incertitudini şi de spaime economice la nivel mondial.
Guvernanţii iau numai partea plină a paharului şi se laudă că au acţionat corect, tăind la sânge cheltuielile publice. Opoziţia acuză efectele măsurilor de austeritate asupra populaţiei.
Scăderile salariale în sectorul public, reducerile de personal, creşterea TVA au fost decizii luate în condiţii disperate. Am evitat căderea în deficite uriaşe, dar, inevitabil, toate aceste măsuri s-au întors împotriva reluării creşterii economice. Austeritatea excesivă te poate salva pe moment, dar, după un an-doi, maximum trei, efectele nocive devin tot mai puternice.
Răgazul obţinut prin sacrificiile impuse populaţiei ar fi trebuit folosit pentru imaginarea unor soluţii care să ajute cu adevărat economia reală. Nu s-a întâmplat aşa ceva.
Reuters îl califică pe Boc drept „elevul silitor al austerităţii FMI" care ar putea ajunge să apeleze la un nou val de tăieri şi de concedieri în 2012, tocmai pentru lipsa de performanţă în celelalte sectoare, în afară de cel al reducerilor. Pe fondul evoluţiilor economice slabe, Guvernul a eşuat să obţină bani vânzând ce mai are prin curte - cazul acţiunilor Petrom -, iar pierderile companiilor şi ale regiilor de stat se ridică la niveluri
