Aligică observă că există comentatori care îşi asumă deschis valori de dreapta şi „nu pretind că sunt altceva decât sunt“.

„Contrastaţi asta cu practica comună, până mai ieri, atât în Occident, dar mai ales la noi. Anume de a prezenta publicistul sau analistul ca fiind Ťneutruť doctrinar. Această ficţiune, omul fără valori, principii şi partipriuri, care iesă în faţa naţiunii să-i spună Adevărul Obiectiv, este o invenţie pe care stânga mediatică, intelectuală şi oligarhică a exploatat-o şi o exploatează sistematic. Ridicaţi masca oricărui Ťanalist obiectivť şi probabilitatea că veţi da de un stângist-oportunist este de aproape 100%“, scrie Aligică.

Constatarea este corectă, iar tema merită să fie aprofundată. Modelul de comentator / gazetar răspândit în presa românească copiază profilul C.T.P.: aparent neutru, pendulând isteţ între stânga şi dreapta, policalificat, doctor în păreristica răcnită.

Într-un interviu pentru HotNews.ro, din ianuarie 2010, Cristian Tudor Popescu îşi schiţa sumar portretul ideologic: „Ca atitudine, poziţia mea este liberală, chiar dură. N-am fost niciodată pentru măsuri de tip socialist, de tip social-democrat. Am riscat uneori, pe vremea Adevărului, poziţia de centru stânga a ziarului, cu comentarii în favoarea guvernelor reformiste de dreapta. Din punct de vedere uman, cultural, intelectual sunt de stânga. În ce sens? Nu am cultul elitei“.

Cohorte de comentatori şi jurnalişti au pastişat acest profil ambiguu şi perfect contradictoriu. Jucând cu dibăcie comedia „imparţialităţii“, jurnalistul fără convingeri se adaptează rapid, în funcţie de conjuctură, întrucât şi-a lăsat spaţii largi de manevră. Dacă azi se taie pensii şi salarii, vor fraterniza unsuros cu poporul, deoarece „uman, cultural şi intelectual“ se declară, după cum am aflat, de stânga. Empatizează cu suferinţa celor mulţi, se luptă în numele lor cu puter