Omul care a fost mâna dreaptă a lui Boris Elţîn spune, în exclusivitate pentru FP, povestea loviturii de stat care a ucis glasnost-ul – şi a schimbat lumea.

Fragment din dosarul Tot ceea ce crezi că ştii despre dispariţia URSS este greşit, publicat în ediţia FP România nr 23 (iulie/ august 2011).

Era dimineaţa zilei de 19 august 1991, iar preşedintele Rusiei stătea în uşa vilei sale din Arhangelskoe, un cartier de locuinţe aflat la marginea Moscovei, unde locuiau oficialii sovietici de rang înalt. Am venit în fugă de la propria mea casă, după ce un amic mă sunase de la Moscova şi-mi transmisese pe un ton aproape isteric să pornesc aparatul de radio. Avusese loc o lovitură de stat; liderul sovietic, Mihail Gorbaciov, fusese înlăturat de la putere. (...)

Americanii ştiau mai multe decât noi

Aşteptam să se întâmple asta de câteva luni. Deja în vara lui 1991 Uniunea Sovietică se destrăma. Economia făcea implozie, deficitul se mărea vizibil, rezervele de valută şi aur fuseseră decimate, iar reformele provizorii ale lui Gorbaciov nu făceau decât să exacerbeze criza. Ideea „poporului sovietic” unit sub stindardul socialismului se prăbuşea odată cu ţara. Instituţiile legislative din interiorul republicilor, care deja ceruseră mai multă autonomie, începeau să solicite independenţa. În primăvara lui 1991, cinci republici – Armenia, Estonia, Georgia, Letonia şi Lituania – au declarat oficial independenţa. În Rusia, forţele democratice doreau să pună capăt conducerii sovietice totalitare. Obiectivul nostru era să nu permitem o disoluţie haotică a URSS, ci să o transformăm într-o confederaţie care să-i permită fiecărei republici o autonomie extinsă, sub egida sa. (...)

Gorbaciov şi un grup restrâns de reformatori sovietici acceptaseră asta. Am început să lucrăm împreună la un nou tratat care transforma Uniunea Sovietică într-o confede