- Social - nr. 846 / 16 August, 2011 Sunt doua stari foarte importante de observat. Este putin important, din punct de vedere semiologic, faptul ca angoasa si anxietatea sunt de natura si de calitati diferite sau numai grade, in aceeasi expresie emotiva, sau una, fata somatica si neurovegetativa, cealalta fata, intelectuala si cerebrospinala a aceluiasi fenomen. De altfel, o intelegere mai generala a acestor fenomene in perspectiva psihosomatica ne permite sa ne gandim ca se pot folosi cele doua cuvinte aproape indiferent, cu conditia de a defini si de a descrie bine simptomele fiecarui caz particular si cortexul lor clinic si psihodinamic. Semiologia anxietatii cuprinde, dupa schema lui EY: amplificarea in rau, miscare imaginativa care impinge pana la absurd perspectivele pesimiste ale nenorocirii, asteptarea primejdiei, neliniste, perplexitate sau groaza fata de ceea ce va veni, ratacirea, senzatia de dezorganizare a fortelor vitale, de neputinta. Valoarea semiologica a anxietatii este mare. Putem spune ca exista o anxietate normala, care apare cu ocazia unui eveniment foarte apt de a solicita, si care ramane, in dezvoltarea sa secundara, limitata la reactiile vietii curente. Exista toti intermediarii normali intre reactia flegmatica vecina cu indiferenta patologica si anxietatea anormala. Anxietatea poate fi simptomativa pentru stari organice: angina pectorala, crize solare, tumori ale bulbului sau ale leziunii cervicale inalte, crize catatinice anxioase post-encefalice, cu titlu de aura sau de echivalent comitial, anxietate labirintica, hipoglicemie. Putem distinge urmatoarele varietati: anxietatea paroxistica, ce evolueaza prin crize sau prin episoade putin prelungite, criza anxioasa cu stupoare sau cu mare agitatie. Expresiile motrice emotionale sunt de primplan, fie ca bolnavul este incremenit, lovit de posibilitatile sale de expresie sau, dimpotriva, zgomoto