* "Zilele Brăilei" au fost prilejul unui adevărat maraton rock&blues * Addiction şi Trupa Veche au concertat pe faleză, iar scena de la Crama Veche a fost gazda unui extraordinar festival, primul de această amploare realizat la Brăila
Citeam undeva, nu cu multă vreme în urmă, faptul că rock-ul şi-a pierdut potenţialul revoluţionar. Că muzica aia rebelă, pusă odinioară pe schimbat mentalităţi şi pe spart prejudecăţi, a rămas fără mesaj şi atitudine, coborând definitiv în underground sau pecetluind compromisul comercial specific acestui început de veac. Nu ţin musai să contrazic această idee, însă ultimele zile petrecute în Brăila mi-au arătat cum nu se poate mai limpede că rock-ul şi blues-ul pot schimba într-o clipă faţa unui întreg oraş. Că o arteră pustie cum este încă fosta Stradă Regală se poate umple de viaţă până la ore târzii, în noapte, şi că faleza care e plină, de regulă, de zăngăneli orientale îşi poate metamorfoza atmosfera pe acordurile sălbatice ale unei chitare electrice. În fond, ceea ce de câţiva ani de zile se tot întâmplă la Brăila în grupuri restrânse, în pub-uri încărcate doar de tineri şi adolescenţi, a ieşit acum la suprafaţă cu forţa şi vitalitatea pe care doar muzica bună le poate avea. Iar cine şi-a petrecut vremea serile trecute pe terasele de pe Mihai Eminescu sau cine a asistat la cele două recitaluri rock de pe faleză ştie despre ce vorbesc.
Trupa Veche, în faţa mulţimii de pe faleză Summer gastroRock Festival sau Când muzica ţine de foame
People, Manana, Luciano, Kalos Kai, Toate Pânzele Sus, Understage, Hall of Fame, Crama Veche. Acestea sunt câteva nume de baruri. Unele dintre ele s-au închis, altele încă supravieţuiesc, câteva sunt încă "la modă". Le-am pomenit în acest text - cu speranţa că nu am uitat vreunul din ele - fiindcă sunt locurile în care, pe neştiute, s-a scris, sunt convins, prefaţa unei pagini
