350 de persoane de origine italiană trăiesc în Iaşi, au familii, afaceri şi un stil de viaţă adaptat la obiceiurile locale. Povestea lor începe în timpul Primului Război Mondial, atunci când mii de italieni şi-au părăsit ţara pentru a munci în România, unde condiţiile de trai erau mult mai bune.

Arhitecţi, ingineri şi muncitori s-au angajat atunci la noi pentru a scăpa de sărăcia şi foametea din ţara lui Dante şi Leonardo da Vinci. Nepoţii sau strănepoţii acestora au rămas în Capitala Moldovei.

Prepară mese italiene

Preşedintele comunităţii italiene din Iaşi vorbeşte cu mândrie despre tradiţiile la care nu a renunţat şi pe care le transmite celor două fete.

„Bunicul meu a venit în Iaşi în 1896 pentru a munci, iar în fiecare vară se întorcea în Italia, unde s-a şi căsătorit. Şi-a adus toată familia la Iaşi şi dintr-un simplu salahor a devenit antreprenor. Comuniştii i-au luat însă tot şi a ajuns zidar“, a povestit Ligiu Forgiarini. Bărbatul găteşte reţete străvechi cum ar fi mesta, un fel de cir românesc cu făină de porumb, grâu, cubuleţe de unt şi lapte sau minestrone, o supă din fasole, macaroane şi roşii.

„Păstrăm toate tradiţiile de Crăciun şi facem o mică scenetă din figurine care arată Naşterea Domnului“, a mai spus ieşeanul care regretă însă că în 1990 nu a rămas de tot în Italia. „Am plecat cu soţia în concediu în Italia, unde am rude, iar autorităţile mi-au spus să rămân. Îmi dădeau locuinţă şi loc de muncă. Eu am refuzat, aveam o afacere prosperă atunci“, povesteşte bărbatul de 61 de ani.

Proiecte sociale

Un alt italian din Iaşi, Giacomelli Valeriano, a plecat din Brescia în 1998 şi a urmat seminarul catolic la Bucureşti.

Ajuns în Capitala Moldovei în 2009, părintele Valeriano s-a implicat în multe proiecte sociale. Cu ajutorul voluntarilor veniţi din Italia, părintele a ridicat în doi ani Seminarul „Don Orione“