Orăşele pierdute pe harta ţării, locuite de români uitaţi, pentru care viaţa merge înainte doar pentru că Dumnezeu le dă zile. Altminteri, nimeni nu le dă nimic. Oameni fără planuri şi fără viitor. Anonimi care nu apar în niciun buletin de ştiri şi pe care nimeni nu-i întreabă "ce părere aveţi”.
Târguri vătuite şi încremenite în istorie, picotind pe umărul prezentului, niciodată pomenite în planurile de investiţii, strategii economice sau în programe politice. Aceşti români, oameni de serie, nu sunt decât un număr, cu ocazia recensământului. În rest, nici ei şi nici oraşele lor cu nume ciudate şi uitate nu există în memoria colectivă.
Trăiesc în locul unde nu s-a întâmplat nimic, orăşelul prăfuit şi lenevos din romanul lui Sadoveanu. Şi doar o sinucidere sau vreun scandal cu potenţial politic îi poate scoate din anonimat, aducându-le o ruşinoasă celebritate. Un scandal şi o sabie. Deta era pe lista locurilor unde nu s-a întâmplat nimic. Am renunţat la Deta după ce a devenit subiect de "breaking-news” prelungit, din pricina unor răfuieli cu înţepături dintr-o discotecă. Însă nici astăzi nu ştim despre Deta mai mult decât cum îi cheamă pe fiii primarului, cum arată el şi colţul discotecii pe lângă care a trecut maşina de poliţie.
Ca să merite pomenirea, orice întâmplare din locurile unde nu s-a întâmplat nimic trebuie să aibă un sâmbure de rău. N-aţi ştii că Pogoanele, Babadag, Zimnicea, Buhuşi, Lehliu şi altele ca ele mai există pe harta României, fără o sabie, un viol sau un accident de circulaţie "soldat cu multe victime”. Deşi fiecare dintre ele ar merita zilnic câte o ştire.
În locurile unde nu s-a întâmplat nimic se întâmplă că trăieşte România, neînzorzonată de gablonţurile marilor oraşe, neameţită de ştiri şi de viaţa online, nepăcălită de inaugurări sau de promisiuni. Locurile acestea sunt fotografii neretuşate
