În urmă cu câteva săptămâni îi scrisesem un e-mail lui Iacob Prada, ambasadorul României în Irak, în care îi propuneam să îmi acorde un interviu despre activitatea domniei sale din domeniul diplomaţiei. Mi-a răspuns, extrem de politicos, să am puţină răbdare deoarece în curând se va bucura de concediu şi va reveni acasă, astfel încât vom putea realiza materialul chiar în casa sa natală de la Ideciu de Jos. L-am sunat vineri, 12 august, şi am primit la telefon indicaţiile privind adresa la care trebuie să ajung, după care am purces la drum.

M-a întâmpinat chiar în stradă, în faţa casei unde a crescut şi copilărit. Ne-am strâns mâinile şi m-a invitat să-mi facă un tur, prezentându-mi pentru început grădina, o veritabilă oază de linişte şi verdeaţă, bogată în arbuşti aduşi din diverse locuri ale lumii. „Asta e fosta casă părintească, acum o modernizăm puţin”, mi-a spus Iacob Prada arătând spre imobilul cu schele din faţa mea. Am privit apoi admirativ catargul de aproape 15 de metri înălţime în vârful căruia era arborat tricolorul României, după care ne-am aşezat la o masă pe terasa casei. La răcoare, cu câte o cafea în faţă, plus câteva felii delicioase de cozonac servite cu amabilitate de soţia ambasadorului. Am pornit reportofonul conştient că deşi se află în vacanţă, timpul de care dispune Excelenţa Sa Iacob Prada este limitat…

„La aproape 66 de ani nu mă plâng de probleme de sănătate şi rezist la unele vicisitudini de mediu la care unii clachează şi la 30 de ani”

Reporter: Cum a fost copilăria dumneavoastră de la Ideciu?

Iacob Prada: M-am născut aici, la Ideciu, cu părinţi care au venit de pe Valea Râului. În Ideciu de Jos este un sat săsesc şi după război mulţi dintre saşii de aici au plecat, cred că în primul rând temându-se de intrarea Armatei Roşii în zonă. Unii dintre ei au avut legături cu grupul etnic german, iar alţii pur şi simpl