Într-un comentariu despre polemicile generate de violenţele de la Londra, Dragoş Paul Aligică lansează, într-un text publicat de Contributors.ro şi revista22.ro, intitulat Despre stânga şi dreapta, fără menajamente, o provocare majoră pentru presa din România: cum se poziţionează ea ideologic? Ce valori apără sau promovează: de stânga sau de dreapta? Cine are curajul să-şi asume, deschis, orientarea politică generală, nu simpatia pentru un anume partid sau anume persoane? De pe ce poziţii servesc toţi aceşti oameni interesul public? Să presupunem că miracolul se va întâmpla. La ce ne-ar ajuta, în fond, acest tip de clarificări?
Aligică observă că există comentatori care îşi asumă deschis valori de dreapta şi „nu pretind că sunt altceva decât sunt“.
„Contrastaţi asta cu practica comună, până mai ieri, atât în Occident, dar mai ales la noi. Anume de a prezenta publicistul sau analistul ca fiind «neutru» doctrinar. Această ficţiune, omul fără valori, principii şi partipriuri, care iesă în faţa naţiunii să-i spună Adevărul Obiectiv, este o invenţie pe care stânga mediatică, intelectuală şi oligarhică a exploatat-o şi o exploatează sistematic. Ridicaţi masca oricărui «analist obiectiv» şi probabilitatea că veţi da de un stângist-oportunist este de aproape 100%“, scrie Aligică.
Constatarea este corectă, iar tema merită să fie aprofundată. Modelul de comentator / gazetar răspândit în presa românească copiază profilul C.T.P.: aparent neutru, pendulând isteţ între stânga şi dreapta, policalificat, doctor în păreristica răcnită.
Într-un interviu pentru HotNews.ro, din ianuarie 2010, Cristian Tudor Popescu îşi schiţa sumar portretul ideologic: „Ca atitudine, poziţia mea este liberală, chiar dură. N-am fost niciodată pentru măsuri de tip socialist, de tip social-democrat. Am riscat uneori, pe vremea Adevărului, poziţia de centru stânga a ziarului, cu c
