Peste 2.000 de gălăţeni i-au aplaudat pe „Lăutarii" lui Botgros duminică seara în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor, la Festivalul de folclor. După extraordinarul concert, artistul basarabean a dezvăluit , pentru „Adevărul" ce crede despre unire, manele şi artiştii din Galaţi.

REP: Orchestra „Lăutarii" este pentru a treia oară la Galaţi. Cum aţi fost primiţi de această dată?

NB: Nemaipomenit! Am văzut că lumea s-a sculat de pe scaune, a dansat. A fost ceva deosebit. Reacţia oamenilor e un semn de mare stimă pentru folclor şi denotă o mare dorinţă de a asculta acest gen de muzică. Şi după concert am avut parte de o primire fantastică din partea autorităţilor locale. Gazda a fost gazdă, masa a fost masă. Despre această experienţă voi scrie în cartea despre viaţa mea.

REP: Ce legături aveţi cu oraşul Galaţi?

NB: Cunosc Galaţiul încă din copilărie. Tatăl meu, care era lăutar, a cântat la foarte multe nunţi în regiunea de pe malul Prutului şi a Dunării. Avea o mulţime de prieteni aici. Eu admir cântăreţii care provin din Galaţi. Mioara Velicu este o mare artistă şi o personalitate deosebită.

REP: Cum reuşiţi să captaţi atenţia publicului timp de două ore?

NB: Acelaşi lucru mă întreb şi eu. Se întâmplă, nu numai la Galaţi, ci şi la Bucureşti sau Chişinău.

REP: Ce credeţi despre folclorul modernizat?

NB: N-aş vrea să dau cu bâta în capul interpreţilor acestui gen. Dumnezeu e mare. Domnul să-i bată. Cred că în folclor s-a dat de multe ori cu piciorul. Când a apărut muzica clasică, apoi uşoară, se vorbea că sunt genuri mai serioase decât folclorul, dar n-a reuşit nimeni să-l detroneze. Apoi au apărut manelele care au încercat să dea cu piciorul în muzica populară, dar degeaba. Fiindcă Nicolae Botgros, de când a păşit pragul aici în România, a pus la punct nişte lucruri. Multă lume ne urmează exemplul şi asta se vede cu ochiul