- Editorial - nr. 846 / 16 August, 2011 Atunci, cand Armata Romana parasea granita de vest si nordul Ardealului (pentru a fi dat de Germania si Italia, prin Hitler si Mussolini, Ungariei horthyste si fasciste), in urma ruperii unei parti din trupul tarii, prin Diktatul de la Viena din 30 august 1940, retragandu-se la ordin, nu din voia ei, fara sa fi tras macar un foc de arma si fara sa fie intrebata, prin satele si orasele transilvane, pe care ostasii, cu lacrimi in ochi, le paraseau, rasuna un cantec trist, sfasietor: "Dac-am plecat, Ardealule, din tine,/ Nu-i vina noastra,/ Ne vom intoarce iar!”. Si s-au intors ostasii, nu inainte de a lasa carne si os din trupurile lor prin Stepa Calmuca, la Odessa, la Cotul Donului - Stalingrad. Sub gerul naprasnic, multi au albit cu oasele lor stepa ruseasca, platind cu prea tanara lor viata visul intoarcerii nordului Ardealului la Romania Mare, deopotriva cu pamanturile romanesti ale Basarabiei, nordului Bucovinei, Tinutului Hertei, sudului Basarabiei si Cadrilaterului. Nordul Ardealului, smuls Romaniei prin odiosul rapt, Diktatul de la Viena din 30 august 1940, trebuia eliberat! Era nazuinta fierbinte a ostasului roman. O parte a Transilvaniei – vatra de etnogeneza a poporului roman, pamant pe care s-a nascut fiinta noastra etnica, o populatie civila amenintata de opresorul vremelnic se aflau sub un regim de ocupatie de tip fascist. In urma Diktatului de la Viena, impus Romaniei de Germania hitlerista si de Italia fascista, stapanitorii vremelnici au dezlantuit o crunta teroare, pentru eliminarea elementului romanesc preponderent. Horthystii au comis crime abominabile, atrocitati, bestialitati (la Ip, Traznea, Muresenii de Campie, Sucutard, Sarmasu, Moisei, Prundu Bargaului, Aita Seaca etc.) rar intalnite in istoria umanitatii, sub dictatura militaro-fascista a lui Horthy Miklos. Idealul scump al restabilirii independentei