După ce ţi-ai luat o bătaie soră cu moartea în 1990 nu cred că poţi să-i mai priveşti cu simpatie pe mineri. Evident, un om inteligent ştie că liderii lor au fost de vină, restul fiind o masă de manevră, dar tot se rupe ceva în sufletul tău. Pune la socoteală şi că această categorie profesională era desemnată, încă din 1947, de directivele NKVD (KGB), drept prima care să apere cu orice preţ orânduirea comunistă. Îmbătrânit în rele, Miron Cozma s-a apucat de nemernicii şi la mare. Şobolanul lignitului se crede, mai nou, vreun corsar, consideră că e vreun megastar, că joacă în “Piraţii din Caraibe”. Nu-s băsist, dar cine grijania lui de ortac îi dă lui voie să arunce jerbe cu tricolorul în mare, să profaneze simboluri naţionale? Băi, puşcărie, ţie libertatea îţi dăunează. Crezi că dacă ţi-ai lăsat chica aia slinoasă de fotbalist divizia C eşti vreo conştiinţă naţională? Cer public Parchetului să se sesizeze la faptele acestui gangster de galerie, acest Neanderthal irecuperabil. Sau măcar ridicaţi- i ocnaşului interdicţia de a vizita Bucureştiul. Voi fi primul care-l aştept! În contrast cu acest infractor, la Roşia Montană, 500 de mineri au cântat Imnul Minerilor şi Marşul lui Iancu. Nu i-au bătut pe cei de la FânFest! I-au rugat decent să se abţină de la comentarii împotriva proiectului minier şi să le respecte decizia de a munci şi de a-şi câştiga cinstit pâinea, la ei acasă. “Ne-am săturat ca alţii să vină la noi să ne spună ce să facem”, a fost cuvântul de ordine. Uite, Miroane, mineri adevăraţi! Nu o să mori în patul tău, derbedeule!