Luna august i-a ţinut ocupaţi pe liderii opoziţiei, direct proporţional cu activitatea febrilă a partidului de guvernământ în frunte cu Emil Boc. Primul ministru a decis să culeagă informaţii economice preţioase călătorind spre sursa marii inspiraţii economice mondiale actuale, China. Iar alegerea destinaţiei, la numai câteva zile de la anunţarea strategiei fiscal-bugetare 2013-2014, a alimentat criticile venite din partea unui personaj-far al ciclului spălării / refolosirii, practicat de politica româ­nească din 1990 încoace. E vorba de Adrian Năstase, cel cu multe dosare de corupţie făcute uitate cu concursul amabil şi discret al unei justiţii, eufemistic spus, complezente. El devine din ce în ce mai frecvent portavocea unei opoziţii altfel vulnerabile prin propria inconsistenţă şi, în mare parte, lipsită de materia preţioasă care ar putea-o recomanda ca alternativă demnă de luat în seamă la actuala guvernare.

Vorbind despre alegerea nefericită a momentului vizitei în China – e drept, cu greu am putea să-l contrazicem –, fostul prim-ministru aducea într-o primă etapă în joc argumentul demagogic al apartenenţei României la spaţiul euro-atlantic, apoi invoca lipsa de demnitate a unui prim-ministru care alege să facă propuneri de strategii economice unui stat unde nu avem reprezentare la nivel de ambasador de mai bine de jumătate de an, pentru a termina cu evocarea propriilor proiecte, din fericire eşuate la vremea respectivă, de strângere a relaţiilor de prietenie cu Federaţia Rusă, într-un sens preluat probabil de cel care era, la vremea respectivă, preşedintele României, Ion Iliescu.

Lui Adrian Năstase i-a plăcut întotdeauna să se joace cu memoria celorlalţi şi cu decupajele selective ale trecutului. Nu este, fireşte, singurul, dar una dintre temele sale preferate a fost întotdeauna ignorarea şi desconsiderarea apelului la memorie. Aceasta cu excepţi