Euroobligaţiunile sunt descrise drept arma potrivită împotriva speculatorilor. Pentru analişti, emiterea de astfel de obligaţiuni ar mutualiza, adică ar împărţi datoria statelor din zona euro la toată lumea. A introduce euroobligaţiuni este similar cu a introduce o solidaritate economico-financiară între statele membre.
Pe scurt, euroobligaţiunile ar nivela datoriile tuturor. Germania a spus dintotdeauna că refuză să plătească pentru cei mai puţini disciplinaţi din zona euro. Berlinul refuză să plătească pentru greierii europeni, ieri Grecia, Irlanda şi Portugalia, azi poate Spania sau Italia şi mâine de ce nu Franţa.
A emite însă euroobligaţiuni comune presupune un grad mult mai mare de integrare economico-bugetară care astăzi nu există de teama pierderii suveranităţii statelor. Moneda unică implica însă în mod automat o uniune politică, ea n-a fost făcută la timp şi iată, azi boomerangul se întoarce provocând o criză dar poate şi o conştientizare mai mare că trebuie ca Europa să devină şi mai unită şi coerentă decât e azi ca să depăşească momentele dificile.
Fără un efort comun al cuplului franco-german, Europa riscă să plonjeze din nou în criză, ba chiar în recesiune. Preşedintele Nicolas Sarkozy are nevoie deci de sprijinul cancelarei Merkel. Summit-ul de la Paris, decisiv
Pentru a nu da speranţe prea multe observatorilor, partea germană a prevenit încă de duminică că nu trebuie să ne aşteptăm la mari rezultate de pe urma întâlnirii de azi consacrată crizei datoriilor. O avertizare preluată şi de Paris, motiv pentru care pieţele busiere au fost şi azi extrem de agitate. Dacă nu se dă un semnal puternic la sfârşitul acestei zile, ziua de mâine riscă să fie şi mai neagră, afirmă analiştii.
Întregul context este mult mai întunecat de câteva zile încoace. Creşterea economică este zero în Franţa şi s-a apropiat de punctul mort în Ge
