Sunt atât de enervat de starea infrastructurii din ţara asta, încât am ajuns în punctul de a considera că mai important este să se construiască ceva decât modul în care a fost atribuit un contract sau altul şi dacă s-au respectat toate chichiţele legislative sau tehnice. Am ajuns chiar în stadiul în care să nu mă mai intereseze foarte mult nici respectarea termenelor de finalizare sau a sumei iniţiale pentru care s-a semnat contractul.

Nu mă interesează dacă se distruge nu ştiu ce specie de sol ori că se intră cu şoseaua în vreo arie aşa-numită protejată. Şi mă lasă rece că s-a găsit un "vestigiu" de acum sute de ani (în realitate, nişte bolovani care, cândva, constituiau un bordei al vreunui amărât din Evul Mediu). Şi nu mă mai interesează toate aceste aspecte pentru că, oricum, nimeni nu ţine cont de ele, ba dimpotrivă, de multe ori, sunt folosite drept motive care să explice de ce o lucrare sau alta trenează ani de zile. Prin urmare, apreciez că un drum finalizat este de preferat unor planuri care rămân pe hârtie sau care se implementează într-un deceniu. Iar exemple în acest sens sunt nesfârşite: de la Autostrada Transilvania la Autostrada Cernavodă - Constanţa, de la Centura Bucureştiului la celebrul pod peste Dunăre de la Brăila.

"Drumul mării" este unul din proiectele care s-au realizat într-un timp relativ rezonabil, comparativ cu alte proiecte tărăganate cu anii, şi care era absolut necesar a fi finalizat. Dincolo însă de cele 1,9 milioane de lei pe care Consiliul Judeţean ar trebui să-i returneze, drumul pare a fi unul bun. Comparativ cu ceea ce era înainte şoseaua în cauză, acum pare autostradă. Nu este lat (la urma urmei, este un banal drum judeţean), nu este perfect, dar una peste alta este un drum bun. Greşeala Consiliului Judeţean - poate una chiar intenţionată - este că, de atâţia ani, nu a reuşit să convingă autorităţile de la