(Apărut în Dilema veche, nr. 84, 26 august - 1 septembrie 2005)
către fiul inexistent
Dragule, îmi aduc bine aminte de zilele acelea în care am renunţat s-o omor, după ce m-a lăsat singur în parc şi mi-a ţipat că "îmi baţi capul cu toate filmele tale pentru că nu mă iubeşti!".
DE ACELASI AUTOR Puseuri de toamnă La un sfert de veac de cînd s-a dus Turnătoria ca discurs amoros Curs scurt de sociologie a şepcii la româniMai întîi, dar nu era 1 Mai, am băut o bere solitară la un restaurant de la şosea unde am asistat la următoarea scenă: trei femei grase, vesele şi în vîrstă, aflate la o masă cu un bărbat corespunzător, descoperiseră că nota le-a fost încărcată de un ospătar tînăr şi declanşaseră un scandal monstru - "da' dumneata crezi că, dacă sîntem din provincie, nu ştim să socotim?" - ospătarul le refăcu totalul cu scuze, cerîndu-le doar "să fie de omenie", femeile, după noua aritmetică, se liniştiră, începură să rîdă, iar bărbatul abia atunci intră în acţiune povestind ospătarului, ce-l asculta cuviincios, că el a făcut şase luni reciclare în Bucureşti, unde li s-a spus să fie necruţători, dar trebuie să gîndim cînd e cazul şi cînd nu e, "fiindcă şi dumneata munceşti, şi eu muncesc şi nu-i frumos să ne băgăm mîna în buzunar", totul culminînd cu însoţirea celor patru muşterii pînă la uşă, veseli toţi, una din femei mergînd pînă la a mîngîia matern obrazul chelnerului care-i invita să mai vină "pe la noi".
Vitriolat de această scenă, nici citită şi nici văzută la cinema, ţîşnită din real cu o forţă a autenticităţii pe care numai maică-ta o deţinea, mi-am spus - cu vehemenţa deciziei luate de Lucien Leuwen: "Voi fi un ticălos!", după ce citise un articol de gazetă intitulat "Edgar", pe care Stendhal nu ezitase să-l reproducă în plin roman - mi-am spus: "Voi fi bun!".
Imediat au început să se adune în mine, ca rechinii adulmecînd merlinu
