Probabil pentru că s-au săturat să tot tragă mâţa de coadă, dar şi pentru că s-au lăsat amăgiţi de faptul că ar trebui să se aştepte la mai bine în măsura în care şi-au făcut deja penitenţa după preceptul că trebuie mai întâi să le fie mai rău, românii nu prea dau suficientă atenţie la ceea ce se întâmplă în lume, de unde de-abia de acum ar putea veni valuri şi vânturi distrugătoare.

O atenţie şi o înţelegere minime ale problemelor ar trebui să-i facă maxim interesaţi dacă va putea fi depăşit impasul datoriei publice americane sau dacă Italia ori Spania vor intra în colimatorul crizei datoriilor suverane din zona euro şi, oricum, să nu-şi mai limiteze preocuparea către aspecte derivate şi secundare precum cursul francului elveţian sau chiar cursul euro (şi asta doar pentru că niş-te nesăbuiţi, care jelesc acum după protecţie, n-au dat curs la momentul potrivit recomandării de a se împrumuta doar în moneda în care aveau câştigurile, pentru a nu se complica cu probleme de risc valutar).

Trebuie înţeles că România este o biată frunză în bătaia vânturilor internaţionale şi o biată coajă de nucă în tumultul valurilor de pe mările lumii. Şi că deci va fi afectată grav - mai grav decât alte ţări - de furtunile de pe pieţele internaţionale, indiferent în care parte a lumii s-ar produce. Şi, în plus, trebuie ţinut cont că, după cum demonstrează experienţa, cei mari şi puternici încearcă întotdeauna să iasă din restrişti pe seama celor mici şi slabi.

Oficial, se declară că România este acum într-o poziţie mai bună decât în urmă cu trei ani spre a înfrunta vânturile şi valurile crizei, în caz că acestea se înteţesc din nou. Şi asta graţie programelor de austeritate derulate, care, aşa cum se spune, situează România cu circa un an înaintea altor ţări europene în materie de inevitabile ajustări.

Într-adevăr, în urma programelor de austeritate, dezechilibr