ABC, Madrid: Timpul vorbelor a trecut : situaţia din Cornul Africii este atât de tragică încât europenii trebuie să intervină. Ar putea începe prin a reorganiza o ţară distrusă de decenii întregi de război civil.
Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi În Somalia nu există sărăcie, ci mizerie. Sărăcia este demnă, mizeria este nedemnă. O combinaţie de violenţă, dezordine şi lipsă de resurse. E urgent să acţionăm, nu să vorbim. Somalia şi vecinii săi aşteaptă de la Europa patru lucruri: organizare, adică managementul supravieţuirii; în al doilea rând, medici şi medicamente; în al treilea rând, o forţă politică, care astăzi trebuie să fie importată; şi în ultimul rând alimente. Nu pentru o săptămână, ci pentru un an.
Dacă europenii vor să îi ajute pe somalezi, vor trebui, în mod clar, să înfrunte starea de urgenţă, boala, foametea şi violenţa extremă. Dar, dacă vorbim de ziua de mâine, trebuie să doteze Somalia cu centre de formare şi cu o poliţie care să protejeze aceste centre. Cu un simţ al termenelor: în acest caz formarea nu cere 20 de ani, ci unul sau doi.
Mai ales în faţa unor ţări precum Somalia, Uniunea Europeană trebuie să ofere o transparenţă întotdeauna verificabilă. În UE, care se ocupă de o mare parte din ajutorul pentru dezvoltare, cele mai multe fonduri provin din bani publici, invers faţă de Statele Unite. Contribuţia privată pe cap de locuitor din Olanda şi din ţările nordice Danemarca, Norvegia, Suedia şi Finlanda este de cinci ori mai mare faţă de cea a Spaniei sau a Portugaliei.
Din anii 1970, Banca Mondială şi Fondul Monetar au contribuit la destructurarea societăţii somaleze, când în mod paradoxal încercau să îi ofere o structură eficientă. Ajutorul alimentar îşi mişca acul balanţei: europenii, americanii din Nord sau japonezii au încercat să echilibreze păstoritul nomad cu agricultura
