• O femeie de 47 de ani, dintr-o localitate ieseana, este mama a 14 copii • Doi nu au apucat sa traiasca prea mult dupa nastere • Sunt saraci lipiti pamantului si nici unul dintre parinti nu are serviciu • Traiesc din alocatia copiilor si din banii pe care ii mai fac muncind cu ziua la oamenii din sat • Locuiesc intr-o casa veche, ce sta sa se darame peste ei, iar grija pentru maine sta in lucrul cu ziua
Pe un drum laturalnic si plin de praf, din catunul Rediu-Aldei, vezi cum alearga desculti sapte prichindei. Tematori la prezenta strainilor pe ulita, fug repede in curte, ascunzandu-se dupa fusta mamei. Femeia, cu o sapa in mana, framanta niste lut. "Te cheama cineva, mamica! Vino, fuga, fuga!", spun in cor copiii. De dupa gardul rar de nuiele, cu pielea arsa de soare si cu fruntea incretita de anii care au trecut peste ea, apare Maria, mama a 14 copii. La 47 de ani, nici nu-si mai aminteste cum de a ajuns la varsta asta sau pe unde i s-au imprastiat copiii. E si greu, avand in vedere ca zece ani din viata a fost mereu gravida.
Saraci cu duhul, dar fericiti!
Framanta niste lut cu apa in mijlocul curtii ca sa mai repare un pic peretii casei ce sta sa cada peste ei. Maria Munteanu are 47 de ani si toata viata a fost inconjurata de copii. A nascut de 14 ori, insa pe doi micuti i-a pierdut la putin timp dupa nastere. A ramas gravida imediat ce a implinit 20 de ani. Era proaspat casatorita cu Dumitru, iubirea vietii ei, cand si-a dat seama ca va fi mamica. Primul pe lume a venit Vasile, iar dupa el au urmat alti 13, cel mai mic avand doar 5 anisori. Nicoleta, o fetita tunsa scurt, murdara toata la gura si cu mucii pana-n barba, ma apuca de mana sa-mi arate ceva. Mezina familiei ma duce langa o scroafa cu sase purcei. Stefanel, fratele mai mare cu doar patru ani, o ajuta sa intoarca godacii cu burta-n sus. Ii tavalesc prin iarba, ii
