Cuplul Merkozy, aşa cum sunt porecliţi în presa internaţională Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy, a anunţat ieri posibila introducere a unei taxe pe tranzacţiile financiare pentru a majora veniturile Europei. Taxa cunoscută sub numele de „taxa Tobin” nu este însă o noutate.
Nu este prima oară când guvernele încearcă introducerea unei astfel de taxe. În anii 80, Suedia a implementat o taxă Tobin, pe obligaţiuni şi derivative, pe care a abandonat-o în 1991 din cauză reducerii drastice a tranzacţiilor.
Cancelarul german, Angela Merkel, a mai încercat acum doi ani impunerea taxei, un eşec răsunător, iar fostul premier britanic Gordon Brown s-a făcut de râs anul trecut când a vrut şi el să taxeze specula financiară. „Nu cunosc pe nimeni în circuitul internaţional care să fie entuziast cu privire la această taxă. Dintre toate măsurile pe care le-am putea lua, taxa Tobin este probabil ultima pe listă”, a spus atunci guvernatorul Băncii Angliei, Mervyn King.
Taxa Tobin ar putea reduce masiv bonusurile de pe Wall Street şi din alte centre financiare ale lumii, afectând lichiditatea, dar ar putea avea ca efect reducerea tranzacţiilor rapide, foarte profitabile. De altfel, ideea taxei este de a limita comportamentul speculativ de pe pieţe, cu toate că nu există nicio dovadă concretă că acesta va fi efectul în realitate.
Financial Times arată într-o analiză că taxa Tobin ar putea fi extrem de greu de implementat. Mai întâi, dacă va fi aplicată doar pe acţiuni şi obligaţiuni, va împinge investitorii pe pieţe futures şi pe opţionale. Dacă se aplică tuturor tranzacţiilor financiare, atunci investitorii vor apela la alte tipuri de contracte pentru a o ocoli. Mai important, dacă taxa nu se aplică omogen la nivel mondial, cele mai multe tranzacţii se vor muta în off-shore-uri. „Chiar vrem să duce toată activitatea financiară în Insulele Bermude?”, se întreab
